Mi-e dor de gura ta sorbind absentă Cafeaua neagră, sau, un gând amar, Când mă priveai c-un ochi obtuz contrar Că nu eram... la gândul tău... atentă...
Mi-e dor de gestul tău, ascuns de lume, Atingerea sub braț,, pe sânul gol, Extazul asumat și-un râs domol Că te iubeam robită de-al tău nume...
Mi-e dor de pasul tău pornit spre mine... Deși prea obosit și înfrânat, În miez de noapte-ușor încercănat Mă sărutai cu patimă și... bine...
Mi-e dor de tot ce-a fost și nu mai este, Cafeaua ta, și-al meu lichior amar, Să te mai strig?Efortul e-n zadar... Rămâi la masa rece... o poveste...