luni, 18 mai 2009

Celui trist...


De ce îmi pari aşa trist?
Chiar dacă nu te pot zări,
Aş vrea să-ţi spun,căci nu rezist
Viaţa mai are bucurii...
Priveşte...spre o nouă zi,
Când soarele va răsări,
Razele blânde-or încălzi
Iar vântul lin îţi va zâmbi.
E primăvară-n viaţa ta
Ea a sosit de-o vreme...
Nu plînge sau nu regreta,
Iubirea o să te cheme...

Şi mi-aş dori,dac-aş putea
Prin gând,măcar prin versuri,
Din ochi,să-ţi şterg,eu,lacrima
Doar cu nevinovate gesturi...
Tristeţea,e un sentiment...
Te prinde cu durere...
Te face singur,neatent,
Nimic,nu mai vrei a cere.
Tristeţea este foarte greu
S-o -mparţi cu cineva...
Să fii-nţeles în gândul tău
Şi în simţirea ta...

Ştiu...bucuria-i diferită
Ea e molipsitoare
Întotdeaunea e împărtăşită
Precum o sărbătoare...
Tristeţea este ca o rană,
În suflet doare,până trece...
Alung-o şi n-o lua în seamă
Spune-i ca să plece...
În dragoste,de eşti rănit,
Tristeţea-i şi mai mare
Te simţi pierdut şi părăsit
De parcă n-ai scăpare...
Dar râzi,că râsu-i sănătos,
E un leac bun de uitare
Cântă un cântec, fii voios,
Încearcă şi fii tare...

2 comentarii: