Poezie de Paşti - Paşte Fericit tuturor prietenilor mei virtuali ...!

Când Paştile se-apropie mereu
Sunt luat de amintiri şi dus agale,
Copil mă regăsesc în satul meu
La casa bătrânească de pe vale ;

Simt şi acum,pe prispă,dimineaţa,
Cernându-şi fluturaşii de ninsoare,
Cum îmi ating cu gingăşie faţa
Cireşii alintându-se în floare,

Şi-aud la fel,venind peste câmpie
Spre deal zorit,urând-mi "ziua bună",
Un soare îngânat de-o ciocârlie
Cu-o veste la clopotniţa bătrână;

Se anunţa o mare sărbătoare
Iar martoră era şi Luna plină:
Va coborî din morţi, spre Înălţare
Isus,a lui Marie, cu lumină !

Că începea aşa o primeneală,
Miresmele de flori de liliac,
Şi lutul proaspăt, iz de văruială,
Se vântură prin uşa din cerdac,

Ne uşurăm şi trupul de povară
Şi sufletul cumva de-am suduit,
(Scăpam şi eu atuncea de ocară,
În ziua când mergeam la spovedit!)

Fiind copiii, mâncam în Postul mare
Nu doar urzici, că ne rodea burtica;
Ne mai spurcam şi noi, deh, la mâncare,
Că popa nu ştia, zicea bunica.

Dar totul se făcea cu rânduială
Şi toate le-aşezau la locul lor,
Ştieau bătrânii bine,fără şcoală,
Cum să-l primim pe-al lumii Salvator...

Aş vrea să mai vin din nou în satul meu,
În zi de Paşti, în zi de sărbătoare,
Poate-mi va spune bunul Dumnezeu
Cam cât mai am de ars din lumânare....

E Paşte iar şi Cristul a-nviat,
Lumina Lui nicicând nu se va stinge,
Departe,peste mări, de al meu sat,
O lacrimă de dor mi se prelinge...
(Valeriu Cercel )