Privește- mă !

Mi-e dorul frântură de gând
Inima,un nor nesecat. Privește-mă !
M-ai transformat în zbor frânt,
Dar totuși, nu ai câștigat !

Învelește-mă uneori, de mai poți,
În foșnetul frunzei de toamnă...
Adună ochii tăi morți,
Acel curcubeu, ce încă ne cheamă !

Nu lăsa visul și gândul prea gol,
Mai caută în tine, simțirea pierdută...
Pune-mi iar aripi, să pot să mai zbor,
În zarea albastră, ce azi pare mută !

Învață din nou, să culegi amănunte,
De pe chipul meu cald, trist uneori...
Fă zarea fierbinte din vorbele-i mute,
Strânge-mă în suflet, cu mine să zbori !...

(Silvia G.)