Vise prăfuite

Mă întorc cu gându-n timp și văd cu întristare,
Sub imbre de copaci, clepsidre aruncate
În toamna adormită și-a frunzei închistare
Găsesc emoții vechi și vise- ntunecate.

Mă uit acum în urmăcitind noaptea în stele.
S-a scurs un timp prin mine, deși sunt filantrop,
Avem vise mărunte,avem un gând cu ele,
Să le pictez în versuri, apoi să le îngrop.

Am vise prăfuite pe etajere plânse,
Covor de frunze gri presate cu iubire
Au poleit un zâmbet pe fețe lungi și stinse,
Și la final de noapte mă șterg din amintire.
(Marilena V.)