Nocturnă

Departe de lume-n cabana de lemn
Lumină am doar lumânarea,
Cu-o ceașcă alături, la scris mă îndemn
Spre tine să-mi caut cărarea.

Fereastra mi-arată negre genuri
În care doar stele pulsează,
Iar luna-i ascunsă de norii nebuni
Și-n somn iubirea-și visează...

- Sunt gânduri ce- aleargă pe vechii pereți,
Ori pâlpâie iar lunânarea?
Mă simt ca-n povești cu djini și profeți
Ce- așteaptă să- și facă intrarea!

Și ceasul aleargă și timpul nebun
Și eu... spre imaginea- mi dragă!
O!Câte vroiam iubite să- ți spun!
Dar nici un cuvânt nu se leagă...

E locul,e dorul de ce-am mai presus,
Sau stropul ce- încurcă privirea?
Nu știu... Iar noaptea s- a dus
Și- n suflet îmi plânge iubirea...
(Viorel C.)