Te port în suflet

Te port în suflet chiar dacă pleci...
îmi încălzești nopțile reci
căldura ta îmi e îndemn
și-aș vrea pe ea, să mă aștern...

Cât îmi doresc să mă găsești
ocolul lumii să-l dai roată,
chiar dac-aștept și viața toată
ar fi un semn că mă iubești...

În gânduri stau și-ți zăbovesc
și pentru mine nu-i d'ajuns,
mă prinde dorul cel lumesc
aștept în suflet, al tău răspuns.

Când ziua trece înspre seară
mă furișez să-ți simt suflarea dragă
văd umbre împletite făr' de vlagă,
cum mă adie,pe strune de vioară...

Mă ninge iarna fulgii tăi albaștri
iar seara trece-ncet, acum pășește
și inima-mi pulsează printre aștri
în noaptea dintre noi, luceafărul clipește.

Gonește din potecile uitate
cadențele de tropote din vis,
și lasă-mă să intru-acum, din noapte!
...pe poarta către sufletu-ți deschis.
(Patricia S.)