DANS SUB MĂRUL ÎNFLORIT

E noaptea-n care stelele se contopesc cu flori de măr
Și-n dansul lor strălucitor îmi amintesc cu drag de tine,
Aș vrea din toate-acestea să primim din cer un adevăr
Să fie tu, să fim noi doi și prietenia ce ni se cuvine.

Din florile de măr ce au pășit peste balconul casei mele
Am împletit în amintirea ta o scară albă către cer,
Pe ea tu să cobori și tot pe ea să urci spre stele
Atuncea când mai vrei din gândurile mele ceva să îți ofer.

Un dans din albele de măr petale,se-ncinse-n clar de lună.
Era ca într-un vis, era ca într-o samba braziliană, era o feerie.
Te-aș fi chemat să vezi și tu atât frumos,atâta lume bună
De flori, de stele, de cer și de pământ, ce-nseamnă fericire!

Dă-mi mâna prietene cu drag să te conduc spre stele
Și-n palme multe flori de măr să îți aștern covor de vrei,
Iar pescărușii, un vals să cânte pe catargele îndoite și ele
De greutatea viselor pierdute-n tristețe și a prea multor idei.

(Florentina Crăciun Fabyola)

Duminică plăcută vă doresc tuturor!