DRUMUL NOPȚII

Frânturi de cer îmi bat în geam, firav,
Să nu mă deranjeze de la scris,
Dar picură în sufletu-mi concav
O lacrimă din norul interzis.

Cu mâna stângă tamponez un ochi,
Am dreapta ocupată c-un poem,
Și mă feresc de-al toamnei greu deochi
Că nu mai știu de-i har sau mi-e blestem.

Aștept o noapte lungă cât un drum
Din inimii în inimii,pavazat
Cu pui de stele nenăscute-acum
Când unul pare-n ploaie vinovat.

Mă las furată de un gând ștrengar
Ca o mireasă-n noaptea nunții ei,

Și apelez la ultimul acar
Să-mi mute drumul nopții către zei.

*Versuri: Marilena Velicu*

Duminică frumoasă tuturor!

Vă mulțumesc de vizită și comentarii!