vineri, 5 martie 2010

Dialog liric


Şi-acum mă-ntreb eu: simţirea adâncă
Cum de se naşte pentru un portret ?
Căci nu văzusem ochii tăi încă,
Ştieam atâta că eşti poet !

De-aş putea întrupa iubirea
Ce simţesc eu pentru tine,
Timpul şi nemărginirea
Dânsa le-ar cuprinde-n sine...

Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta
Încetul la o parte şuviţeţe le-aş da,
Senină să rămâie,curată ca un crin,
icoană de iubire la care să mă-nchin.

Dar tu ca un luceafăr departe străluceşti
Abea câte o clipă în cale-mi te iveşti,
Apoi dispari; - şi-n urmă rămâi în gândul meu
Vedenie iubită la care mă-nchin eu.

Şi-n ora cea de pace, de sfântă liniştire,
Fiinţa mult iubită, ce-n lume te-ntâlnesc
Decât oricând atuncea mai mult eu te slăvesc...
La tine se îndreaptă cu drag a mea gândire.

Şi a cerurilor taină adâncă şi divină,
Ce-n mintea-mi mărginită îmi pare c-o cuprind
Ca s-o-nţeleg mai bine eu ochii mi-i închid -
Şi-atunci văd că de tine e inima mea plină.

(Veronica Micle)

2 comentarii:

  1. Buna alegere! Imi place mult Veronica Micle si-mi amintesc cu mare drag ca o recitam pe bancile scolii:
    Sa pot intinde mana, s-o pun pe fruntea ta
    Incetul, la o parte suvitele le-as da.....
    Sublim.....si iti multumesc draga mea Tiza!

    RăspundețiȘtergere
  2. elena marin-alexe,
    "Şi-acum mă-ntreb eu: simţirea adâncă
    Cum de se naşte pentru un portret ?
    Căci nu văzusem ochii tăi încă,
    Ştieam atâta că eşti poet !

    De-aş putea întrupa iubirea
    Ce simţesc eu pentru tine,
    Timpul şi nemărginirea
    Dânsa le-ar cuprinde-n sine..."
    Şi mie îmi place foarte
    mult de aceia am postat-o.
    Să aveţi o zi frumoasă
    draga mea Tiză!
    În capitală a venit iarna...!

    RăspundețiȘtergere