VISUL DERULAT ÎNCET

Călimara fără dop s-a vărsat inconștientă
Revărsându-se-n galop peste  foaia mea dementă,

Și-a lăsat cam peste tot pete de iubire oarbă

Sărutând până la cot... gura dulce stă să soarbă

Lacrima peniței mov care zgârie ardentă
Un catren puțin gârbov,când poeta nu-i atentă.

Seara asta-i un decor,și invoc eterna muză,

Două stele mă vor, n-am în noapte nici-o scuză

Si-i scriu dragostei poem,picătură delirantă

Decupată din blestem,cu iubire devorantă,
Tu rămâi fără antet,cartea mea de poezie

Visul derulat încet,fără pic de fantezie...

*Versuri de MARILENA VELICU*

Duminică minunată tuturor!

Cu drag vă îmbrățișez și mulțumesc de vizită!