PASTEL CU LACRIMĂ DE VÂNT

Suspină în adâncul meu doi ochi căprui fardați cu ploi,
Pe scări de suflet urcă umbre cu pași stingheri și umeri goi,
Chiar îngerii se răzvlătesc, oftând de dor încătușați,
Din aripi,împletind în zare,un pod din lacrimi, resemnați.

De ce nu te-am găsit pe când flori de cireș înmiresmau
Ani inocenți de început și prin petale rătăceau,
Alai de fluturi nepereche pe ram de gând,din pribegie?
Aș fi venit prin lan de maci să-ți dărui stele numai ție!

Te-aștept să-mi vindeci rest de vis, să-mi ștergi tocite agonii,
Pastel cu lacrimă de vânt să mi-l pictezi în armonii.
Să-nseninezi solstiții oarbe de-absențe lungi,încărunțite
Și dor ne-nfrânt să îl dezlegi cu flori de nufăr infinite.

Te voi chema cu glas de crin, din necuprins și zbor uitat,
În seara ce va fi să vină să-mi spui,în șoaptă,de-ai păstrat
Scântei de jar din vis nestins, de-ți pasă, fiinc-aș vrea să știi
Că pescărușii melancolici ți-au scris pe cer: - Te-aștept să vii!

*Versuri de INES VANDA POPA*

Duminică frumoasă tuturor!

Vă îmbrățișez și mulțumesc de vizită!