Mă doare sufletul și clipa
Ce te-a furat devreme,
Mă dor tendoanele... aripa
Mă dor tendoanele... aripa
E fără zbor de-o vreme...
Mă doare tot,cuvântul, starea,
Se-nvârte cerul negru,
Te plâng copacii dar și marea
Se sparge-n val funebru.
Mă dor și ochii în orbite,
Și mâna rău mă doare,
Cuvintele-s în vers știrbite
Și nu mai au valoare.
Mă doare gândul către tine
Și nopțile mi-s albe,
Când te visez îmi este bine
Dar lacrimile-s slabe
De ghiocei fără lumină
Culeși mult prea devreme.
Când viața asta se termină
Pămâtul parcă geme.
*Versuri de MARILENA VELICU*
Duminică pe placul tuturor vă doresc!
Vă îmbrățișez și mulțumesc de vizită!
Buna, Elena draga!
RăspundețiȘtergereE trista poezia si, cumva, imi descrie starea pe care o traiesc din cand in cand in ultimul timp. :)
Multumesc. Iti doresc sa ai si tu o duminica minunata!
Imbratisari si pupici, cu drag!
Este asa de trista poezia asta si cred ca exprima foarte corect starea mea din ultima vreme!
RăspundețiȘtergereTe îmbratisez Elenusi si îti doresc un bun început de saptamana!
Pupici! <3
Uma bela canção, gostei e aproveito para desejar um bom Domingo.
RăspundețiȘtergereAndarilhar
Dedais de Francisco e Idalisa
Livros-Autografados
Uneori suntem invadati de tristeti pentru ca asa este viata.
RăspundețiȘtergereNu le putem evita, doar accepta si trece cumva mai departe.
Sper ca esti bine Elena draga! Numai bine si o primavara frumoasa!
Pupici! <3
Nimic mai frumos decât ghioceii care scot căpșoarele din zăpadă!
RăspundețiȘtergereSăptămână excelentă, dragă Elena!
Triste versuri, dar de o tristețe frumoasă care te poartă spre introspecție, draga mea Tiză!
RăspundețiȘtergere