miercuri, 11 noiembrie 2009

Toamnă cu dor


Miroase înc-a toamnă dezmăţată
aceste gânduri calde când îţi scriu.
Nici tu nu vii,nici nu mă laşi să viu...
te mai ştiu oare, cea adevărată?...

Rememorez, mă zbat între extreme,
Mă tem de vorbe, le rostesc precaut
Şi- apoi pornesc din nou ca să te caut...
Da, te aştept iubito, nu te teme.

Miroase înc-a pajişti prin artere,
A fân cosit şi-a-nvaluri de ape...
Miroase-a clipa când erai aproape...
Cât te iubesc!
Iar restul e tăcere...

(Romeo M.)

6 comentarii:

  1. Superba si elocventa ultima strofa...
    Miroase înc-a pajişti prin artere,
    A fân cosit şi-a-nvaluri de ape...
    Miroase-a clipa când erai aproape...
    Cât te iubesc!
    Iar restul e tăcere...
    Ma inclin in fata autorului.Frumoase versuri.
    O zi minunata Tiza mea draga itidoresc de pe meleag Vrancean!

    RăspundețiȘtergere
  2. elena marin-alexe,
    Şi mie mi-a plăcut şi de aceia
    am postat-o pentru că,încă mai este toamnă..
    O zi superbă vă doresc draga mea Tiză!
    Mii de pupicei!

    RăspundețiȘtergere
  3. Asa draga mea,sa nu ne fie rusine sa spunem te iubesc atunci cand simtim cu adevarat...si apoi cite-o toamna dezmatata asa cum spui tu e un adevarat balsam pentru suflet...trust me,o spun din propria experienta!

    RăspundețiȘtergere
  4. tasha,
    Nu cred că ne este ruşine
    să spunem"te iubesc"cred că
    avem doar o reţinere..şi apoi
    avem şi o vârstă..
    Zi minunată cu mult soare şi
    căldură în suflet să ai!

    RăspundețiȘtergere
  5. Retinere? de ce?...cuvintele au puterea lor...eu cred in ele! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. tasha,
    Eu nu cred în cuvinte
    deşi au puterea lor,
    vreau fapte...
    O zi superbă îţi doresc!

    RăspundețiȘtergere