marți, 26 ianuarie 2010

Speranţe...


În umbră vremuri ne petrecem
Suntem mai singuri şi prea goi
Prin văi de timp mereu ne trecem
Şi nu mai ştim de suntem doi...

Nu tocmim pe alinare
Suntem prea plini de încântări
Ne trecem pozele-n ziare
Şi-apoi le vindem peste zări.

Cui foloseşte încântarea
A ceea ce am fost cândva,
Când firea ne-o topeşte marea
Ce mâine ne va lua la ea.

Şi dacă cerul ne primeşte
Cu aripa de înger mort
E pentru că un Domn priveşte
Păcatul pe care mi-l port.

În sfere timpul vom petrece
Vom şti atunci să ne iubim
Chiar dacă ne va fi mai rece
Şi-n ierni deplin o să albim.


(Ana S.)

6 comentarii:

  1. Sarut-mana,Elena!
    Iti multumesc pentru comentariul pe care l-ai facut pe blogul meu!
    Astept cu nerabdare alte postari !
    Iti urez sa ai o zi plina de Lumina !

    RăspundețiȘtergere
  2. life,
    Mulţumesc de vizită
    şi oricând eşti binevenită
    în parsdisul meu.
    O zi minunată îţi doresc!

    RăspundețiȘtergere
  3. IONEL MESAROS,
    Mulţumesc de semnul lăsat
    şi promit că nu te voi dezamagi
    cu postările viitoare..
    O zi frumoasă îţi doresc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Cui foloseşte încântarea
    A ceea ce am fost cândva,
    Când firea ne-o topeşte marea
    Ce mâine ne va lua la ea.

    Şi dacă cerul ne primeşte
    Cu aripa de înger mort
    E pentru că un Domn priveşte
    Păcatul pe care mi-l port.

    Felicitari Tizo pentru alegerea acestei poezii plina de adancimi si metafore alese.
    O imbratisare cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
  5. elena marin-alexe,
    "În sfere timpul vom petrece
    Vom şti atunci să ne iubim
    Chiar dacă ne va fi mai rece
    Şi-n ierni deplin o să albim."
    Vă mulţumesc din suflet
    pentru sidelitatea cu care
    mă urmăriţi scumpa mea Tiză!
    O dimineată frumoasă vă doresc!

    RăspundețiȘtergere