Din viață...

Mi-a bătut în poartă Fericirea
Și intrând în curte m-a strigat.
Eram dusă alături cu iubirea.
A-nchis poarta iute și-a plecat.

Mi-a bătut de-asemeni Bucuria.
A intrat,a stat sub pomii goi.
N-a văzut pe nimeni să-i vorbească
Și a plecat grăbită înapoi.

Într-o seară, luminând pe stradă,
Mi-a bătut și Steaua mea - de sus
Tot așa, eram plecată aproape,
Și-a strâns fusta-n mână și s-a dus.

Mi-a bătut în poartă și Necazul.
Eram dusă departe. Liniștit,
S-a întins pe țolul de la ușă
Și m-a așteptat până am venit.
(Virgil C.)