Pe-același drum, cu-aceeași pași mărunți
Mă plimb cu gândurile-n poala minții,
E primăvară iar cu tei cărunți,
Și sparg clepsidra dorului cu dinții.
Mi-e dor, atâta dor de o secundă
Ce-ar fi putut scana o viață-ntreagă,
Ce-ar fi putut scana o viață-ntreagă,
Și mâna ta, o floare prea plăpândă
Ar fi rămas amprenta cea mai dragă.
Dar ai plecat cu dorurile tale
Acolo unde soarele apune,
Și nu ajung nici cărțile poștale
Și nu ajung nici cărțile poștale
Dar mi-te poeziile postume.
E primăvară iar și teii crapă
Într-un parfum angelic vanilat,
Trimit sărutul meu pe-un drum de apă
Pe-obrazul tău de lacrimă spălat.
*Versuri de MARILENA VELICU*
Duminică plăcută tuturor!
Vă îmbrățișez și mulțumesc de vizită!