VISÂND ÎN DOI

Tâmpla îmi culc pe un noiam de vise,
Pe trup îmi ard dorinți mistuitoare;
Te văd prin bezna pleoapelor închise,
Una suntem într-o îmbrățișare.

Cu sete sorbi abia șoptite gânduri,
Înfiorat pășești în somnul meu;
Iat eu plutesc, ca în atâtea rânduri
În universul viu din gândul tău.

Tăcerea nopții un suspin culege ,
Tresare pleoapa, aud un tropot surd ,
Visez. În vis pornit- au să alerge
Inimi nebune, în purpuriu amurg.

Dar cavalcada îmi alungă somnul.
Surâd , la pieptul tău iar mi-am aflat culcuș.
Visai și tu, iubitul meu și domnul
Cu suflet dăruit în palmele-ți căuș.

(Carmen Antoaneta Marcean)

O duminică frumoasă tuturor vă doresc!