duminică, 18 februarie 2018

IARNA MEA...


Privesc afară tăcută, fără gânduri,
Mi-s reci obrajii,dar buzele fierbinți,
Încerc să-ți scriu vreo două rânduri
Pe geamul încărcat de fulgi cuminți.

Le urmăresc în taină secunda lor de viață
În care-și caută-n derivă visul,
Dar nu par triști când se topesc pe față,
Și nici nu suferă că n-au atins abisul.

Se-ntoarce iarna mea în rochie de seară
Sub talpa îi strivesc involuntar splendoarea,
Mă poartă pașii pe-alei unde odinioară
Părea un vis când ți-auzeam chemarea.

Mă strânge frigul cu dragoste de mână
Iar fulgii jucăuși îmi cad pe pleoape,
Superba iarnă-mi devine iar stăpână
Pe inimă,pe suflet și pe noapte.

*Versuri de MARILENA VELICU*
Duminică frumoasă tuturor!
Vă îmbrățișez și mulțumesc de vizită!

8 comentarii:

  1. Hello ELENA!!!!
    A beautiful poem. I was delighted with a bouquet with snow boots. Wonderful.
    I wish you a happy week.
    Hugs and greetings.
    Łucja

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumoase versuri, frumoase imagini, frumoasă muzică! Mulțumiri, dragă Elena!

    RăspundețiȘtergere
  3. incantatoare prima imagine, mi-a amintit ceva...

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc pentru frumosul moment, Elena draga!
    O zi minunata sa ai!
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  5. Olá, A bela imagem liga na perfeição com o belo poema, o inverno com baixas temperaturas torna-se lindo mas impeditivo de sair para passear, sou admirador do Zucchero, suas musicas são fantásticas.
    Continuação de boa semana,
    AG

    RăspundețiȘtergere