IARNA MEA...

Privesc afară tăcută, fără gânduri,
Mi-s reci obrajii,dar buzele fierbinți,
Încerc să-ți scriu vreo două rânduri
Pe geamul încărcat de fulgi cuminți.

Le urmăresc în taină secunda lor de viață
În care-și caută-n derivă visul,
Dar nu par triști când se topesc pe față,
Și nici nu suferă că n-au atins abisul.

Se-ntoarce iarna mea în rochie de seară
Sub talpa îi strivesc involuntar splendoarea,
Mă poartă pașii pe-alei unde odinioară
Părea un vis când ți-auzeam chemarea.

Mă strânge frigul cu dragoste de mână
Iar fulgii jucăuși îmi cad pe pleoape,
Superba iarnă-mi devine iar stăpână
Pe inimă,pe suflet și pe noapte.

*Versuri de MARILENA VELICU*

Duminică frumoasă tuturor!

Vă îmbrățișez și mulțumesc de vizită!