TU MĂ STRIGI

Nu m-am săturat de toamnă, gustul ei încă e crud,
Galbenul, tablou înseamnă, ramul,iarăși este nud,
Frunzele căzute-n grabă, un  decor de nedescris,
Gândul meu iar mă întreabă, ce avem astăzi de scris ?

Lecția-i despre iubire,despre ploi și amăgiri,
Enigmatică-ntâlnire, adormită-n amintiri,
Voci aprinse în ecouri, noi răspunsuri așteptând,
Toamna asta în carouri,mă găsește tremurând...

Nu de frig, nici de-ntristare, ci de-o stare oarecum
Garnisită cu-așteptare, cu o pală de parfum,
Și călcând pe frunze moarte, mai tresar la câte-un pas
Tot sperând că de departe, tu mă strigi cu toamna-n glas.

*Versuri de MARILENA VELICU*

Duminică frumoasă tuturor!

Vă îmbrățișez cu drag și mulțumesc de vizită!