miercuri, 30 septembrie 2009

Fără chip


De am fi doi, nu ar mai plânge marea
Şi pescăruşi ar poposi la ţărm
Iubirea noastră ar scurta iar zarea
Iar preţul visului ar fi enorm.

De am fi doi, uitarea ar ucide
Hotarele ce se întind la nesfârşit
Tu m-ai lua în braţe şi-ai decide
Să mă iubeşti, albastru infinit.

Dar preţul libertăţii are-un gust amar
Zălog destinului mai las doar pagini
Sper să citeşti din nou lângă hotar
Din cartea mea ce-abundă în imagini.

Să nu mă uiţi în asprele-ncercări
Ce-mi chinuie aripa obosită
Să vii-nsoţit de blândele chemări
Iar eu să mă trezesc din nou iubită !

(Ana S.)

2 comentarii:

  1. Ai nişte culori frumoase de pe blog.Sarebbero ancora piu' belli, se il blog fosse piu' largo,fallo sara' fantastico.Ciao

    RăspundețiȘtergere
  2. Pollicino,
    Grazie,grazie per la vostra visita e commenti ... e ricordate di niente quando vuoi sulla mia pagina.
    Ciao.

    RăspundețiȘtergere