DOR!

Atât de dor îmi e de tine-acum!
Atâtea încă aș dori a-ți scrie!

Și n-am talent, dar aș picta oricum,

Conturul tău, din flori de păpădie!

Așa cum te pierdeam în iarba crudă!

Ivită la-nceput de primăvară,

Când se oprea doar luna să audă,

Iar ziua-n orizont stătea să moară!

Dar astă seară, iarba nu mi-e soră!
S-a veștejit în galben prea banal
Și tu nu ești... să fi trecut o oră?
Ori timpul meu nici nu mai e real?

Mi-e atât de dor de tine-adeseori,

Că mă cunun cu cerul din cuvinte!

Și-ți pun atâtea slove în scrisori,

Nu le trimit,dar le păstrez în minte!

Departe-mi ești,nu știi că tot mereu

Fac game pe-un pian imaginar,

Absent îmi pare însuși Dumnezeu,

De la balada mea fără de har!

N-ajung nicicum, scrisorile-mi la tine,

Fiindcă le rup fâșii adeseori!

Ca să nu știi ce frânte sunt în mine,

Iluzii din cutia de scrisori!

Atât de dor îmi e de tine-acum!

Nu voi a ști nici cât ești de departe!

Pe-o filă cu trei picuri de parfum,

Adun iubire-n pagina de carte!

*Versuri de CAMELIA STAN*

Duminică plină de bucurii și fericire vă doresc!

Vă îmbrățișez cu drag și mulțumesc de vizită!