LA VREMEA SECERIȘULUI

La vremea secerișului te-aștept!
Ca să salvăm din macii de-astă vară!
Cununi de vise îmi dansează-n piept,
Din înflorirea noastră-n prag de seară!

Călcând prea trist tăcuta sămurastră,
Ne-am preumblat prin miriștea topită,
De ploi târzii și de iubirea noastră,
Ca o fecioară dalbă,nenuntită!

Și ți-am atins cămașa ca o nalbă!
Cu roșii maci ce-o mărgineau pe poale!
Sărutul tău căzut pe fața-mi albă,
Și-o mângâiere doar... pe gleznea-mi goală!

Și poate nu știai cât mi-e de dor
Din macii sângerii să-mi faci cunună!
Când multe doruri încă mă mai dor,
Și-atâta nemurire doarme-n humă!

E dorul noast' de pâine-n spice coapte!
De dorul greu, plecate spre pământ,
Eu te-aș iubi fantastic, dar... e noapte!
Și nu te văd, deși aicea sunt!

Cad spicele din miriștea rănită!
Și răni de maci au sângerat câmpia,
Tresare tâmpla-mi roșă-mpodobită!
Peste decorul palid ca hârtia!

*Versuri de Camelia Stan*

Duminică plăcută tuturor!

Vă mulțumesc de vizită și comentarii!