SĂ DESENĂM!

Aș desena contururi și chenare,
Când soarele coboară-n asfințit,
Dar... n-am talent la linii și culoare!
Sunt biet profan... la țărmul părăsit!

Îți scriu un vers sau poate trei catrene,
Decât să fac o tușă ca un ghem!
Mai bine plec spre casă mai devreme,
Decât să stric o planșă cu-n desen...

...nerelevant sau în contururi fade
Ori prea abstract să poată fi-nțeles!
Sunt ostenită-n clipe și mai cade,
Din ochii-mi câte-o perlă... ori mai des...

...din păr alunecând,așa rebelă,
câte-o șuviță... iar a nimerit
Peste privirea-mi,palidă sechelă,
Și iată... că desenul l-am greșit!

Voi sta pe țărmul tău și-ți voi picta 

imaginar,această înserare!
E-așa târziu... dar te voi aștepta,
C-un șavalet... și-o mână de culoare!

Voi desena sublim,în tonuri calde!
Și voi picta și eu,fără talent!
Un orizont și marea să îl scalde
O înserare doar... și un moment!

*Versuri de CAMELIA STAN*

Duminică plăcută tuturor vă doresc!

Vă mulțumesc de vizită și comentarii!