VIS....

Nici nu mai știu că se făcuse noapte!
Era târziu,făptura-mi așteapta!
Când amuțeau și sunete... și șoapte,
Iar un izvor aproape,susura!

Insomniace gânduri mă-mpresoară!
Și sub alcov de clipe efemere,
Îmi amintesc...cândva de o vioară,
Ce îmi cântă șăgalnic, de plăcere!

Cu trupul încordat de nemișcare,
Într-un fotoliu vechi de la bunica,
M-a răscolit aceeași întrebare:
De ce,din tot,n-a mai rămas nimica?

Piciorul alb, de sub dantela spumă,
A tresărit ușor în amorțire!
Am adormit, visându-ne-mpreună,
Tăcute acolade de iubire!

Și am atins în vis nemărginirea!
Când tresărind, făptura îmi salvai,
Dar am gustat din dezamăgirea,
Când reveneam, dat tu...nu mai erai!

Te-am rătăcit în visul meu ferice,
În care mă pierdeam ca-ntr-un abis,
Când mâna-ți se-apleca să mă ridice,
S-a luminat, iar... ochii-mi s-au deschis!

*Versuri de CAMELIA STAN*

Duminică plăcută tuturor vă doresc!

Vă îmbrățișez cu drag și mulțumesc de vizită!