MI-E DOR DE TINE...

Mi-e dor de tine ca de o poveste
Nepovestită până la final,
Și nimeni, de niciunde, nicio veste,
N-aduce-n burgul meu medieval.

Mi-e dor de tine ca de o-ntâmplare
Rămasă între foi de manuscris...

Între atâtea ploi,o zi cu soare,
Ar fi absurd să-ți cer,dar mi-ai promis,

Că norii nu te-or ține la distanță
Și totuși azi mă-mpiedic în incert,
Nu c-ar avea o mare importanță -
Eu te ador și-oricum o să te iert...

Mi-e dor de nopți albastre, infinite,
Ce ne găseau pe țărm,îmbrățișați,
Dar dac-ar fi s-aleg, îți jur,iubite,
Mi-e dor să ne--odihnim abandonați.

Într-un alcov bătut cu pietre rare,
Purtând sub gene vise alcaline,
Goi,îmbrăcați în broderii lunare,
Mi-e dor de ziua-n care-ai fost cu mine.

*Versuri de LILIANA TRIFU*

Duminică superbă tuturor!

Vă îmbrățișez și mulțumesc de vizită!