Lalele... Olanda

Ce fericiţi am fi-mpreună!...

Noi nu ne-am spus-o dar, vezi bine
Că ne iubim; şi ochii tăi
De mult aşteaptă de la mine
Să spun cuvântul greu dintâi.

Când ne întâlnim, e-o fericire,
Ce-am fost dorit-o amândoi;
Nu-i limba-n stare să înşire
Din ochi câte ne spunem noi!...

Se sorb,adânci şi însetate,
A noastre lacome priviri,
Acelaşi gând şi dor ne-abate,
Aceleaşi tainice porniri.

Ş-atâta ţi-i de înţeleasă
Cerşirea ochilor mei trişti,
Că te roşeşti,ca o mireasă,
Clipeşti,nervos buzele-ţi mişti...

Şi dulce-mi caţi o dezmirdare,
Pe-ascuns un zâmbet îmi trimeţi:
În noi, întunecat, tresare
Misterul veşniciei vieţi.

O,ne-nţelegem de minune,
Cu cât ne întâlnim mai des,
Şi, totuşi ne sfiim a spune
Ce fiecare-am înţeles.

Acum ţi-i inima fierbinte,
Frumoasă eşti,iubită eşti...
Ce mai aştepţi,aşa cuminte,
Şi-n taină singură tânjeşti?

Ce fericiţi am fi-mpreună!...
Ne-am alinta,ca doi copii.
Acu ni-i vremea. numai bună,
De dezmirdări, de nebunii! ...

O, vino, fă ce vrei din mine,
Stăpâna vieţii mele fii,
Rentoarce-mi vremile senine,
Comoara de copilării! ...

(Alexandru V. - fragment)

Silueta

Mi s-a părut că-mi baţi în poartă
Era-ntr-o seară, în amurg
Ţi- aş fi ieşit atunci în faţă
Cu ionatane date- n pârg...

Te-aş fi hrănit cu mustul dulce
O sete să ţi- o potolesc
Te căutasem la răscruce
Nimic aveam ca să găsesc...

Acum un sunet îmi aduce
Un gând senin pe- al meu obraz
Îmi vindecă o cicatrice
Mă scapă de- amar necaz.

Mă- ndrept spre poartă
Tresar şi inima îmi bate tare
Şi parcă am zărit ceva
O siluetă pe cărare...

(Ana S.)

Grădini şi flori... Kiev

Gingăşie...câteva din lucrările lui Donald Zolan's

Cu mâine zilele-ţi adaogi...

Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi
Şi ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.

Când unul trece,altul vine
În astă lume a-l urma,
Precum când soarele apune
El şi răsare undeva.

Se pare cum că alte valuri
Cobor mereu pe-acelaşi vad,
Se pare cum că-i altă toamnă,
Ci-n veci aceleaşi frunze cad.

Naintea nopţii noastre umblă
Crăiasa dulcii dimineţi;
Chiar moartea însăşi e-o părere
Şi un visternic de vieţi.

Din orice clipă trecătoare
Ăst adevăr îl înţeleg,
Că sprijină vecia-ntreagă
Şi-nvârte universu-ntreg.

De-aceea zboare anu-acesta
Şi se cufunde în trecut,
Tu ai ş-acum comoara-ntreagă
Ce-n suflet pururi ai avut.

Cu mâinile zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi,
Având cu toate astea-n faţă
De-a purure ziua de azi.

Priveliştile sclipitoare,
Ce-n repezi şiruri se diştern,
Repaosă nestrămutate
Sub raza gândului etern.

(Mihai E.)

Premiu de la ANCA

Mi-e dor de tine...

"V-a fost vreo dată dor de ce n-a fost?
De ce putea să aibă chiar un rost
dar n-a vrut şi azi e prea târziu
să-mi amintesc, să pot
să vreau
să ştiu?"

Mi-e dor de tine ca de-un cântec vechi
Pe care nu-l mai ştiu, dar îmi răsună
Frânturi stăruitoare în urechi
Fără să poată să îl recompună.

Mi-e dor de tine ca de-un vers uitat
Ce-ar fi-ntregit, sublim,o poezie
Pe care-ntotdeaunea am visat
C-aş şti s-o scriu, dar n-am putu-o scrie.

Mi-e dor de tine ca de-un ipotetic
Trecut din viitorul meu nescris,
Ce va fi fost, ce va fi fiind, profetic
Precum un vis, precum un vis în vis.

(Kosta V.)

Câteva din superbele lucrări ale pictorului american Thomas Kinkade