De aș fi o lacrimă,m-aș naște-n ochii tăi, Un vis de-aș fi, și-aș coborî pe gene, Și-aș obosi cu tine târziu ori mai devreme, Și te-aș feri de toate,de rele și de răi!
De-aș fi doar un surâs,ți-aș înflori pe buze,
Ca floarea care tandru,petalele-și desface,
M-ar ninge curcubee sau roșii buburuze, Și-aș mângâia zulufii din păru-ți strâns la spate!
De-așfi o mângâiere,aș coborî la tine, Să te dezmierd pe frunte,s-adormi mai liniștit, Și chiar de n-ai să știi atunci când te-ai trezit, C-am fost și eu acolo,voi fi în gând,știi bine!
De-aș fi eu ceasul tău,născut în dimineți, Și clipa ta de-aș fi,la vreme de-nserare, Când luna strânge-n cer,de stele,felinare, Te voi chema,iubire,acum și-n zece vieți!