Eu te-aș iubi fără-ncetare,dacă Nu m-ar opri în cercul nopții, luna, Unde sărutul interzis mă seacă Și mă topesc ca neaua-ntotdeaunea.
Aș vrea să fiu miros de fructă coaptă, În visul tău să dorm pe pleoapa-ți udă, Și-n vântul plâns să mă strecor ca șoapă Pe buza cu gust dulce de agudă.
Eu te-aș iubi-ntre două anotimpuri, Să nu mă sting, să nu mă pierd în ploaie, Să ard ca o făclie peste timpuri, Să nu mă scurg prin văi adânci, șiroaie.
De te-aș iubi prin flori nemuritoare Din ele împletind cununi de zâmbet, Ar tresări pământul sub picioare De-atâta dragoste, și-atâta umblet.
Mai lasă-mă să te iubesc o noapte, Imaginar, cum vrea poetul care Transformă visul tău în simple fapte Iar eu rămân în vers... o oarecare.