Mă-ntorc la tine, dezgolită de idei,
Și te aștept în astă primăvară,
Desculță, să mă ningă flori de tei,
În taina înfloririi de o seară!
Mă- ntorc la tine, albă, desfrunzită,
Să mă îmbraci cu iarbă și cu floare,
Să-ți fiu o întrebare nerostită,
Dintr-un poem cu nuferi și cu soare!
Mă-ntorc la tine-n rochie ciclam,
Să mă confuzi c-o roză azalee,
Să nu mă-ntrebi nimic... nici dacă am,
De înflorirea noastră, vreo idee!
Mă-ntorc la tine, ca-ntr-o reverire,
Rămasă dup-o iarnă mult prea grea,
Și rătăcită-n vers de poezie,
Să mă găsești în... primăvara mea!
(Camelia Stan)
Și te aștept în astă primăvară,
Desculță, să mă ningă flori de tei,
În taina înfloririi de o seară!
Mă- ntorc la tine, albă, desfrunzită,
Să mă îmbraci cu iarbă și cu floare,
Să-ți fiu o întrebare nerostită,
Dintr-un poem cu nuferi și cu soare!
Mă-ntorc la tine-n rochie ciclam,
Să mă confuzi c-o roză azalee,
Să nu mă-ntrebi nimic... nici dacă am,
De înflorirea noastră, vreo idee!
Mă-ntorc la tine, ca-ntr-o reverire,
Rămasă dup-o iarnă mult prea grea,
Și rătăcită-n vers de poezie,
Să mă găsești în... primăvara mea!
(Camelia Stan)
Duminică plăcută tuturor vă doresc!