Tu scrii și taci,tristețea se așterne
în toamna asta straniu de bogată
în ruginiu și-n alte mii de semne
pe care eu n-am să le știu vreodată.
Atâția maci s-au scurs în călimară
și-atâtea flori de soare au murit
în vara noastră lungă cât o seară
și-n vârfu-acel de stihuri prăfuit.
Te-aș așeza în gândul unei frunze
și-n toate-n care tu nu ai mai fost,
când plouă rece să te simt pe buze
ca pe-o licoare dulce și cu rost.
Să mă îmbeți, să uit chiar și de mine
iar tu să scrii cu scrisul tău grăbit,
să îmi trasezi cu liniile fine
un drum spre plus sau minus infinit.
(Camelia Constantin)
în toamna asta straniu de bogată
în ruginiu și-n alte mii de semne
pe care eu n-am să le știu vreodată.
Atâția maci s-au scurs în călimară
și-atâtea flori de soare au murit
în vara noastră lungă cât o seară
și-n vârfu-acel de stihuri prăfuit.
Te-aș așeza în gândul unei frunze
și-n toate-n care tu nu ai mai fost,
când plouă rece să te simt pe buze
ca pe-o licoare dulce și cu rost.
Să mă îmbeți, să uit chiar și de mine
iar tu să scrii cu scrisul tău grăbit,
să îmi trasezi cu liniile fine
un drum spre plus sau minus infinit.
(Camelia Constantin)
Am revenit....vă mulțumesc tuturor pentru mesaje și vizită!
Vă doresc o duminică frumoasă !