Cu frunzele arămii ce cad în toamna rece,
Au căzut și ultimele vise care-ți sunt uitate
În visul meu cu tine prin care vântul trece.
Au căzut și ultimele vise care-ți sunt uitate
În visul meu cu tine prin care vântul trece.
Au căzut prin șoapte ultimele cuvinte reci
Ce par frunze mohorâte-n vânt și-mi curg
Prin gânduri clipele cu tine,nu vrei să pleci...
Să nu pleci când soarele îmbracă un amurg!
Ce par frunze mohorâte-n vânt și-mi curg
Prin gânduri clipele cu tine,nu vrei să pleci...
Să nu pleci când soarele îmbracă un amurg!
Au căzut chiar și visele ce păreau dorințe,
În toamna arămie acoperindu-ne cu frunze,
În toamna arămie acoperindu-ne cu frunze,
Și toate gândurile care ne păreau credințe
În toamna rece și-au pus adierile pe buze.
A căzut tot și-n amintirile care-au rămas
În toamna rece și-au pus adierile pe buze.
A căzut tot și-n amintirile care-au rămas
Frunzele au adormit pe un covor de șoapte
Pe care am pășit temător,sub fiecare pas
Au renăscut apoi toate dorințele în noapte.
Pe care am pășit temător,sub fiecare pas
Au renăscut apoi toate dorințele în noapte.





















































