Octavian Paler - Interviu cu Dumnezeu

-Ai vrea să-mi iei un interviu? deci....zise
Dumnezeu.
-Dacă ai timp...am răspuns eu.
Dumnezeu a zâmbit,spunând:
-Timpul meu este eternitatea:Ce
întrebări ai vrea să-mi pui?
-Ce te surprinde mai mult la oameni?
Dumnezeu a răspuns:
-Faptul că se plictisesc de copilărie,se
grăbesc să crească,apoi iarăşi tânjesc
să fie copii;că îşi pierd sănătatea ca să
facă bani şi apoi îşi cheltuiesc banii ca
să-şi refacă sănătatea;faptul că se
gândesc cu teamă la viitor şi uită
prezentul iar astfel nu trăiesc nici
prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi
cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum
nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mîna şi am stat
tăcuţi un timp. Apoi am întrebat:
-Ca un părinte,care sunt câteva din
lecţiile de viaţă,pe care ai dori să le
înveţe copiii Tăi?
-Să înveţe că durează doar câteva
secunde să deschidă răni profunde în
inima celor pe care îi iubesc şi că durează
mai mulţi ani ca acestea să se vindece;
să înveţe că un om bogat nu este acela
care are cel mai mult ci acela care are
nevoie de cel mai puţin;să înveţe că
există oameni care îi iubesc dar pur şi
simplu nu ştiu să-şi exprime sentimentele;
să înveţe că doi oameni se pot uita la
acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod
diferit; să înveţe că nu este suficient să-i
ierte pe ceilalţi şi că de asemenea trebuie
să ierte pe ei înşişi.
-Mulţumesc pentru timpul acordat...am zis
umil. Ar mai fi ceva: ce ai dori ca oameni
să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a zis:
-Doar faptul că sunt aici,întotdeaunea...