Hai, că trece vremea...

Am în mine-aşa,un dor de ducă...
Să mă vântur prin Bucureşti, sau Iaşi.
M-aş rătăci prin tren ca o nălucă,
Să mă-ntâlnesc cu prietenii aceiaşi.

Aş vrea,însă nu am o alternanţă -
Acum, aici,am treabă, dar vă zic
Salut şi asta are rezonanţă
Când fără voie mă surprind că strig.

Mă duce şi mă-ntoarce-o unduire
De libelulă şi... simt că-mi cresc
Orgoliile - gravă cumpănire -
Între ce dau şi ce am să primesc.

Strigă la mine tare,"nu ştiu cine",
Şi,glasul lui m-atrege...S-a-nserat!
Dar glasul tău iubite-i viu în mine
Şi iar ajung la uşa ta şi ...bat...

Degeaba strig,degeaba stau şi bat
Mai bine ascultam de glasul celălalt...
- Bună!Ce mai faci,la uşa mea?
- Îmi era dor de tine! Am deranjat cumva?

- Ce vorbă-i asta? Chiar vroiam să sun
Mergem la plimbare. Am un tonus bun !
Mergem cu maşina, haide, nu mai sta.
Uite cât e ceasul ! Hai, că trece vremea...

(Georgeta N.)