Toamna

E linişte,n-aud nimic
decât foşnetul frunzelor,
ecoul surd tipic
zgomotelor ploilor.

Totul este trist
frunzele îngălbenesc
cu peisajul toamnei
încet mă obişnuiesc.

Nici soarele nu se arată
rândunele se duc,
se scutură de-a valma
frunzele de nuc.

Şi bruma s-a lăsat
peste lanuri şi câmpii
vara-mbălsămătoare
unde eşti? când o să vii?

Ramurile fără frunze
şi uscate doar de vânt
fără cuiburi prea stufoase
fără păsări care cânt.

Scriind multe versuri triste
ploaia bate în fereastră
singuratic, melancolic
toamna este a mea mireasă.
( Boris O.)