LUNĂ PLINĂ

Strălucitoarea lună, prea plină-n haina nouă
Îmi tulbură nesomnul cu raze argintii,
Mi-agață la fereastră visele rupte-n două
Furând speranța-n care credeam c-ai să mai vii.

Îndrept spre ea privirea puțin posomorâtă
O-ntreb din buze calde, de te-a văzut în noapte,
Și fără să clipească îmi spune abătută
Din somnul tău cuminte a prins vreo două șoapte.

Ori mă visa pe mine și dorul iar îl cheama
Privirea să mi-o soarbă cu genele clipind ?
Cuvinte să rostească îi este  iarăși teamă
Și înțeleg ca dorul îl prinde iar plângând.

Am înțeles iubito, se tânguie în vise
Trimite-i raze dulci să-l mângâie pe față,
Sărutul să mi-l simtă-n îmbrățișări promise
Și dă-i din visul meu, o parte... din prefață.

(Marilena Velicu)

DUMINICĂ FRUMOASĂ TUTUROR VĂ DORESC!