Am desenat o inimă la malul mării!

Am desenat o inimă, în ea noi doi la malul mării.
Nisipul sfâșiat de sticlă primi tăcut și fericit ofranda,
Și de priveai de sus de-acolo dinspre lună largul zării
Puteai vedea cum apa ocolea nisipul din grămadă.

Mai scrijelii cu ciobul de oglindă doi ochi înflăcărați
Ce n-au văzut că lângă ei ardea nisipul de iubire,
Că din întreaga zi doar sori arzând au fost lăsați,
Să-ncingă-n noapte inima ce strălucea de bucurie.

Pe străzi pustii și-n ploaie dansăm, cântam de fericire
Acolo pe nisip pe tine te lăsasem în siguranță desenat,
Doar farul și razele de lună se pregăteau de despărțire
Căci ziua lua locul nopții în care cu tine atâtea am visat.

Acolo în desen noi suntem amândoi așa a fost să fie
Lumina lunii cade pe chipurile noastre atât de fericite,
Și în curând ploaia de stele va deveni atâta de târzie
Pe cât am vrut atuncea lumina lor pe noi să ne evite.

Am desenat o inimă la malul mării, ce clipe fericite!
(Florentina Craciun Fabyola)