UN DOR ALBASTRU

E vară iar... a câta vară?
Și câte vor mai trece peste
Iubirea mea de-odinioară,
Care se pare... nu mai este.

S-a scuturat teiul de floare,
Și macul a pălit pe câmpuri,
Plecarea ploii iar mă doare
Și plâng pe file de-anotimpuri.

Aștept o toamnă ca-n poveste,
Pe coama ei să dorm alene,
Și din trăirile modeste
Să împletesc vise sub gene.

Dar iarna va veni grăbită,
Iar gerul mă va strânge aspru,
Pe tâmpla mea deja albită
Va coborî un dor albastru.

(Marilena Velicu)

Duminică frumoasă tuturor!