TOAMNA MEA

Începe să plouă cu frunze cărunte
Pe ramuri golașe se tânguie ciori,
Apusul se frânge în raze mărunte
O toamnă flămândă răsare în zori.

În brațe un snop de spice uscate
Pe frunte un soare ușor amorțit,
O pală de vânt aruncată pe spate
I-aduce în cale un falnic zenit.

În pași tremurați calc noianul de frunze
Aud plânsul crud al copacilor sluți,
O toamnă-ncarcată de lacrimi confuze
Mă plimbă pe-aleea trecătorilor muți.

Cu ochii-n pământ și gânduri plecate

C-un zâmbet rămas din toamna trecută,
Îmi fac colier din doruri uitate
Și-n palme frământ durerea tăcută.

*Versuri: Marilena Velicu*

Duminică plăcută tuturor!

Vă mulțumesc de vizită și comentarii!