EȘTI PRIMĂVARA MEA!

Nici nu mai știu cum mi-este dor de tine,
Și nici cum ești în astă primăvară,
Au obosit și ramurile-n mine,
Și mugurii de vers din călimară!

Mi-e gândul un poem încă nescris,
Ce defilează prin tăceri lacustre,
Eu aș fi vrut un vis, măcar un vis,
În zările-mi străine și înguste!

Mi-e pasul rătăcit,mi-e cerul ud,
Și dezgolit de iarna-mi timpurie,
Ți-aș dărui un gând pierdut și nud,
Dar a rămas de ieri pe o hârtie...

...mototolită tainic a uitare,
În multe anotimpuri, chiar de-aș vrea,
Nu pot să uit... prea dulcea ta candoare,
Când îmi spuneai:”Ești primăvara mea!”

*Versuri de CAMELIA STAN*

Duminică plăcută tuturor!

Vă îmbrățișez și mulțumesc de vizită!