LUNĂ RECE ȘI CONFUZĂ

Lună plină cocoțată într-un vârf de brad măreț,
Se alintă eclipsată, dincolo de Voroneț,

Stelele în cor exclamă: Unde fugi iubito iar?

Te așteptă azi poeții, delurând în calendar

O minune sau dezastru,un vers cald sau un pamflet,
O iubire, un pilastru,memorabilul cuplet,
Lună albă și rotundă, muza celor muritori

Nu fugi în noaptea astă, nu-i lăsa pe cerșetori

Să se tânguie în versuri, agățați de-un nou apus,
Nerostind a lor durere în tot ce aveau de spus.
Lună rece și confuză, lasă-mă să te ating
Și-n iubirea ne-ncepută, înco-dată să mă sting.

Ca un soare fără vlagă-ngenunchiat în fața ta,
Ruginită de-ncercarea de a fii măcar o stea,
Noaptea asta prea ferbinte mă consumă inutil

Și mă las pradă iubirii inocentă,lent... subtil.

Versuri de MARILENA VELICU*

Duminică frumoasă și plină de bucurii vă doresc!

O îmbrățișare și mulțumiri de vizită!