Iubeşte-mă-n octombrie...

Iubeşte-mă-n octombrie,străino,
- Că în noiembrie deja-i târziu -
Fii pentru mine primăvara iernii
Şi eu o umbră, poate,c-o să-ţi fiu.

Alintă-mă în toamna desfrânată,
Ce chinuie în aburi dulci de must -
Ca-n lumea asta, de putere beat,
Iubirea să nu pară-un sentiment vetust.

Iubeşte-mă cu teamă şi ardoare
Căci zguri de plumb răsar pe veac...
Fii elixir speranţei care moare -
Ca eu tristeţii tale să-i fiu leac.

Apari duios din ceaţa ruginie,
Cu părul tău, de toamnă răvăşit,
Iubirea ta molcomă şi târzie
Să-nvioreze sufletu-mi sfârşit.

...Iubeşe-mă-n octombrie, străino,
Că suntem fericiţi să ne minţim...
Prin pâcla veacului pşind,hai vino -
Amanţi deplini să învăţăm să fim.

(Boris I.)