Vine toamna?

Bate-ncet la uşă toamna
strecurându-se uşor,
mă sărută tristă doamna
şi îmi dă,dulce fior!

O toamnă cu cer albastru
's ochii tăi când îi privesc,
rătăcesc precum un astru
prin vise ce mă uimesc!

O amiază aburindă
din cuptor acum am scos,
este fiica cea iubită
a pământului mănos!

Are şi cămara plină,
crizantemele-o doresc,
este blândă şi senină
D-ne,cât o mai iubesc!

E-un miracol de arome
şi de flori ce se topesc,
construieşte-n mii de forme
doar iubiri ce se-mplinesc!

Fluturi mii,roiesc în soare,
cu mirare îi privesc,
stăpână-s pe-a lor culoare
când frunzele-ngălbenesc!

Pe covoare moi de-aramă
paşii mei calcă uşor,
răscolind frunze de toamnă
ce-mi cântă încetişor!
(Rodica C.)