ATINGERI DE O VARĂ

Zâmbesc cu nostalgie prin curcubeu de gene,
Iubirea e-un miracol și visul călător,
Perdele mari de fluturi, miros de sânzâiene,
Melancolii mă-mbată cu dulcele-i fior.

Imaginez atingeri și-n colțul meu de cer
Uitările par scrise cu litere de-argint,
Magii din dor de tine, doar umbre la rever
Răscruce de nimicuri, tăcerile dezmint.

Nu-i nimeni să întrebe de ce-ai plecat cu vara
Și ploile albastre de ce te-au despletit,
Nici trenuri nu există, a dispărut și gara
În care altădată cu dor ai poposit.

A mai rămas doar tușul prelins de o peniță,
Să scrie cu neliniști nedeslușite gânduri,
Ne vom căuta în toamne, în rugă la troiță,
Povestea de iubire rămâne-va în stihuri.

Când se va zbate dorul, în perle mici de lacrimi
Și când seninul nopții va revărsa iubire,
Voi înflori cu macii,dansând în ploi de patimi,
De nu mă-ntorc, sărutul, și-l las ca amintire!
(Popaines Vanda)