SUFLETUL PLOII

Privirile-s reci în ploaia măruntă
și genele cern din vântul hoinar
o umbră firavă ușor se încruntă
când pleoapa tresare în gest solitar.

De buzele mele un nume se ține
cu frâie de zâmbet legănate-n tăceri
și toate-s la fel când plânsu-i de bine
în clipe rămase prin ziua de ieri.

Un zbor mă lovește în tâmpla albită
cu sufletul ploii căzut peste rând,
din zarea pustie cu nori împânzită
și vânt fără glas spre ceruri urcând.

E toamnă, iubito,prin zilele mele
învață și tu prin gânduri să treci,
când nopțile-s lungi și-n clipe rebele
se aude cum plouă cu picurii reci!
(George Ungureanu)

Duminică plăcută tuturor vă doresc!