NOIEMBRIE

Noiembrie și-a pus amprenta
Pe oameni, câmpuri și copaci...
Aș îndrăzni să-ntreb, iubito,
Cu glas de brumă:”ce mai faci?”

Privești pe geam copaci scheletici,
Sau sub povara toamnei taci?
Ori, înfrângând răceala brumei,
Prin parc, pe frunze moarte calci?

Eu?Stau privind strada pustie
Albită de-al brumei argint...
Și primăvara-aș vrea să fie -
Și-ncerc mireasma să i-o simt.

Dar vântul rece-mi dă de veste
-Cu sârg, să-mi spulbere visări -
Că nori,cu mohorâte creste,
Mi-aduce dinspre alte zări.

Da-n frigul camerei deodată,
Îmi fulgera-n privirri o stea -
Și inima mi se-aprinde-ndată,
Gândind frumos făptura ta.

Și,astfel,noiembrie devine
În sufletu-mi, firav april
Și cu avânt trimit spre tine
Iubire pură  - de copil.

Iar viața mea,ce-au doborât-o,
Tristețea grea,gândiri pustii,
Visând la chipul tău,iubito,
Se-nalță-n vise azurii.

Hei,dar tu știi că primăvara
Inimiii mele-ai fost - rămâi...
Și atât cât vieții mi-o fi sfoara -
Ești ultima și cea dintâi.

Iubire... căci nici toamna tâmpă,
Nici iarna grea,zăpezi cernând,
Deși cu rău frig mă îmghimpă -
Nicicum nu mi-te-or lua din gând...
(Boris Ioachim)

Duminică frumoasă tuturor vă doresc!