UNDE STELELE-S LUMINI

Dorul sparge crusta toamnei
Și îngână cântul doamnei,
Frunze coapte dorm covor
Într-un timp fără zăvor.

Glasul tău parcă se-aude
Legănat de-octave ude,
Lăcrimate vorbe gri
Sting ecouri albăstrii.

Vina mea e că scriu slove
Nu mă-mpiedic de alcove,
Și privesc peste stihii
Cu-o privire de șpanchii.

Toamna asta scurtă tare
Mi-a pus frigul la picioare,
Ca să merg împiedicat
Frază fără predicat,

Gând fără traseu tomnatic,
Sărutându-ți enigmatic
Golul trist din adormiri
Și scânteia din priviri.

Toamna asta de răscruce
Nu vrea chinul să mi-l culce,
Pe un câmp plin de ciulini
Unde stelele-s lumini.

Marilena Velicu

Duminică frumoasă tuturor vă doresc!