Nu...n-am uitat că toamna e a ta,
Că frunzele ți-au fost covor cândva,
Pe drumul care te-a adus la mine
Pe drumul care te-a adus la mine
Ai presărat mărgele de suspine.
Nu... n-am uitat plăcerile de-o zi
Din care nu mă mai puteam trezi,
Și-apoi urma tăcere câte-o lună,
Și-apoi urma tăcere câte-o lună,
Dar te iubeam cuminte și nebună.
Nu... n-am uitat că azi e ziua ta,
Plecarea însă nu ți-o pot ierta.
Și de-ai să vii la geamul meu,iertare,
Nu mai privesc cu drag în depărtare.
Nu... n-am uitat că amintirea doare
Și-am înțeles că și iubirea...moare.
Și-am înțeles că și iubirea...moare.
*Versuri de MARILENA VELICU*
Duminică frumoasă tuturor!
Vă îmbrățișez și mulțumesc de vizită!
Buna, Elena draga!
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru aceste minute placute! Versurile au fost inveselite :) de versurile cantecului lui D.R..
Iti doresc sa ai o seara frumoasa!
Imbratisari si pupici, cu drag!
Eu am ajuns cam in noapte, dar si acum e tare bine sa vezi frumusetile oferite. Muzica a fost minunata!
RăspundețiȘtergereNumai bine, Elena draga si o saptamana frumoasa! Pupici!
Gostei de ouvir o Demis Roussos.
RăspundețiȘtergereUm abraço e uma boa semana.
Andarilhar
Dedais de Francisco e Idalisa
O prazer dos livros
Elena, ce frumos ai îmbinat versurile și cântecul! Felicitări!
RăspundețiȘtergere