UNDE FRUNZELE SUNT MOARTE

Cade-o frunză-ngălbenită și vreau să o strivesc,

 Și așa este rănită, pasul o să-l potrivesc

Să n-o calce pe nervură, pe culoare nici atât,

Ca să țipe n-are gură, nici picioare de târât.

Vin suratele-i din urmă, câte una cade lent,

Viața lor ușor se curmă, și copacul pare-absent,

Vântul mătură durerea chemând norii-n ajutor
Să-i acopere vederea cu o lacrimă de dor.

Cade-o frunză pe alee, mă opresc o clipă doar,

Să m-adun într-o idee,să pășesc pe un culoar,
Unde frunzele sunt moarte să-mi așez o tâmplă gri

Gândurile să mă poarte unde știu că ai să vii.

*Versuri de MARILENA VELICU*

Duminică pe placul tuturor !

Vă îmbrățișez și mulțumesc de vizită!